- de-a binele(a)
- indeedcompletelythoroughlysoundly.
Română-Engleză dicționar expresii. 2013.
de-a binele(a)
Look at other dictionaries:
revanşa — REVANŞÁ, revanşez, vb. I. refl. A întoarce cuiva binele sau răul făcut; a şi lua revanşa. ♦ (Sport) A reuşi să şi învingă adversarul după ce, în meciul anterior, fusese învins de el. – Din fr. revancher. Trimis de LauraGellner, 08.07.2004. Sursa … Dicționar Român
bine — BÍNE adv., s.n. sg. I. adv. 1. În mod prielnic, în mod favorabil, avantajos, util. ♢ expr. A( i) prinde (cuiva) bine (un lucru, o învăţătură, o întâmplare) = a i fi de folos, a i fi prielnic. A( i) veni cuiva bine (să...) = a( i) veni cuiva la… … Dicționar Român
umanitar — UMANITÁR, Ă, umanitari, e, adj. Care urmăreşte, care se preocupă de binele omenirii, plin de umanitate, devotat umanităţii. – Din fr. humanitaire. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Umanitar ≠ antiumanitar Trimis de siveco,… … Dicționar Român
deontologism — deontologísm s. n. (sil. de on ) Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic DEONTOLOGÍSM s.n. (În doctrinele moraliştilor englezi) Principiul acţiunii conforme datoriei şi nu urmărind utilul sau binele. [După engl. deontology].… … Dicționar Român
dualism — DUALÍSM s.n. 1. Concepţie, doctrină care consideră ca principiu al existenţei două elemente diferite şi ireductibile, materia şi spiritul. 2. (impr.) Dualitate. 3. Formă de conducere statală realizată, în 1867, printr o uniune personală între… … Dicționar Român
lua — LUÁ, iau, vb. I. tranz. I. 1. A prinde un obiect în mână spre a l ţine (şi a se servi de el) sau spre a l pune în altă parte. ♢ expr. A lua altă vorbă = a schimba (cu dibăcie) subiectul unei discuţii. A( şi) lua picioarele la spinare = a pleca… … Dicționar Român
maniheism — MANIHEÍSM s.n. Doctrină religioasă din Orientul Apropiat, potrivit căreia lumea este guvernată de două principii, al binelui şi al răului. – Din fr. manichéisme. Trimis de laurap, 25.11.2002. Sursa: DEX 98 maniheísm s. n. Trimis de siveco,… … Dicționar Român
megaric — MEGÁRIC, Ă, megarici, ce, adj., s.m. 1. adj. (În sintagma) Şcoala megarică = şcoală filozofică din Grecia antică întemeiată de Euclid din Megara. 2. s.m. Adept al acestei şcoli. – Din fr. mégarique. Trimis de LauraGellner, 01.06.2005. Sursa: DEX… … Dicționar Român
pelagianism — pelagianísm s. n. (sil. gi a ) Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic PELAGIANÍSM s.n. Doctrină eretică creştină care nega urmările păcatului originar, susţinând că oamenii pot săvârşi binele şi fără graţia divină. [pron. gi… … Dicționar Român
providenţă — PROVIDÉNŢĂ s.f. (În concepţiile religioase) Înţelepciune supremă a divinităţii în conducerea lumii. ♦ (art.) Divinitatea, dumnezeirea, Dumnezeu. ♦ Grijă, milă, îndurare ca atribute ale divinităţii. ♦ fig. (Rar) Persoană sau împrejurare… … Dicționar Român
zer — ZER, zeruri, s.n. Lichid galben verzui care se separă din lapte, după coagulare, la prepararea brânzeturilor şi care este folosit pentru fabricarea lactozei, urdei etc. ♢ expr. A se alege brânza (sau urda) din zer = a se alege binele de rău. A… … Dicționar Român
